Am scris prin aprilie un articol intitulat “Femeia” in care am spus ca voi veni cu ceva complementar femeii…acel [nu chiar] “ceva”…si anume Barbatul.
Nu sunt baiat, barbat, mascul sau cum vreti voi sa ii spuneti, asadar nu pot judeca prea aspru o specie de mamifer diferita de a mea. Totusi aplic o strategie in care voi arata ceea ce vad eu ca fiind “calitate” si “defect”.
Aud adesea din gura “experimentatilor” abia trecuti de pragul adolescentin si azvarliti in “gura” primei tinereti, sintagme de genul: toate femeile sunt la fel! De ce ar fi barbatii diferiti daca ele sunt copii fidele? Nu, nu percep de ce vor ei sa iasa in relief atribuindu-si pretul originalitatii, unicitatii. Avem multe similaritati dar normal, in functie de educatie, de personalitate, mentalitate si toata gama, diverse caracteristici tipice tipului nostru comportamental, felului nostru de a fi. In plus femeia are hormonii ei care actioneaza intr-un anumit fel asupra corpului si mintii , asa cum si voi, barbatii, ii aveti pe ai vostri. Asadar, clar! Nu, nu suntem la fel. Nici voi, nici noi.
Nu cred in visul de a intalni “barbatul perfect” , “printul pe un cal alb”. Nu, nu sunt perfecta. M-ar deranja ca el sa fie, m-as simti probabil in inferioritate. Nu accept opinii de genul: barbatul nu are voie sa greseasca, el trebuie sa imi aduca luna la picioare, si stelele [si tot cerul] si eu sa stau ca o cucuvea cu mainile in sold sau sa ii multumesc pentru favoritisme fizic, ori cu dulcegarii sfinte sau facandu-i de mancare, spalandu-l, calcandu-l, pupandu-l.
Pentru a-i atribui unui om calitatea de “barbat” (da, o consider o calitate), trebuie totusi sa treaca, in opinia mea, de niste bariere comportamentale. Sa fie respectuos, sa-si creeze o imagine fizica potrivita lui, sa aiba grija si sa o iubeasca pe prietena/sotia (sau ce e ea pentru el) lui. Imi plac cei care isi recunosc defectele. Urasc macho-bors(h)ul din societate, asa-zisul mascul care se crede atotputernic fiindca are pepene muschiulos pe brat sau patratele, rombulete, dodecagoane pe abdomen, in realitate dovedind un comportament bovin intens. Bleah! Sau cuceritorul irezistibil care daca a privit spre tine crede ca te-a dat pe spate. Scarbos! (Bine se aplica si la fete aceste trasaturi interpretate in alt mod, cu mai putini muschiuleti si mai multe forme mai suncoase sau mai putin suncoase pe dinafara, intelegeti voi!). Unora cred ca le place, altora, printre care si mie, nu.
Apreciez barbatul care are o familie de care se ocupa, care are destula incredere in sine incat ii da libertate ei, nu o ingradeste ca pe un animal la zoo. Are grija in acelasi timp si de afaceri/serviciu sau ce face el si de eventualii copii. Stie sa faca si de mancare, sa spele, sa calce, si toata gama de optiuni. Nu, nu e nevoie sa le faca el pe toate pentru ca aceleasi enumerate mai sus i se atribuie si companiei lui de viata (femeia cu care este, sau barbatul…mai stii, nu-s contra decat daca implica partea cu the child-nu bun). Si imi plac ei cand sunt inteligenti si nu niste inculti care se cred “cool” cu prostia debordanta. Apreciez barbatul alaturi de care ea se simte in siguranta si plina de incredere in propria persoana.
Cred ca exista barbati seriosi, in care poti avea incredere si sunt oameni pe care eu ii numesc “de viata”, in aceeasi masura in care exista si femei cu aceleasi calitati. La urma urmei, sprijiniti si in anumite defecte, nu ezitam sa ne placa fericirea.
Chestii pe care nu le suport la un el? Am strecurat anumite trasaturi mai sus. Altele? Cei de mentalitate veche. Barbatul-regele pe uscat care cica munceste (cu ratul gura in halba de bere)-, femeia- facatoarea de vlastare + avut grija casa + copchii+ spalat, culcat, ingrijit boul barbat + mancat bataie separat.
Orgoliul dus la prostie de puritate 100%. Mitocania (“cine esti tu, uratule?” buricul pamantului?). Puterea fizica de care se abuza o data, de doua ori, sau in mod constant. Dovada de slabiciune psihica. Normal ca urasc si nesinceritatea si alte defecte, dar astea se gasesc in aceeasi masura si la femei deci n-are rost sa ma leg doar de barbati cand si noi le avem din plin. Ma rog, nu toate. Unele,altele.
Totusi? Cum ar fi lumea fara barbati? Banala, plictisitoare, urata, doar noi plictisindu-ne in framantarea noastra. Cred ca mai bine zis, nu ar fi nimic. Asa cum fara femei ei nu s-ar naste, rezulta ca nu ar exista. Logic. Nu sunt feminista. Sunt pro egalitate.
Cam atat am avut de spus in privinta voastra , asadar, fiti barbati!
Ce-aţi visat ieri noapte? Am visat-o pe fosta profa de chimie. Imi pusese un doi pentru ca aveam emotii la tabla. Cosmar!:))
