De vreo luna m-a invadat revelatia suprema. Sunt anti real. Profil real, intelegeti?

Reiau. Am un chef nebun sa fac ce imi place si regret ca nu am timp pentru asta. Fiind la mate-info..orarul meu se rezuma la 5 ore de mate, 4 de fizica, 4 de info, 2 chimie, economie (dar asta o fac toti cred), 4 de romana (salvarea mea) si restul… Ei bine. Eu am talent si o placere in sange pentru tot ceea ce nu se regaseste pe lista.

Am optat pentru mate-info pentru ca “inveti de toate”. Si e adevarat, faci de toate, iti dezvolta mai bine logica, spiritul tau intreprinzator invincibil, bla bla (sau te inchide in probleme si prostii minutioase).  Avand in vedere situatia din Romania care iti rezerva…orice si marele “nimic” a trebuit sa ma orientez spre chestia asta “universala”.

Spuneam ca m-a invadat ceva. Arta. Ce mi-a placut dintotdeauna, ce mi-am dorit de fapt dintotdeauna sa fac si nu pot. Voiam jurnalism, romana multa, literatura, creativitate, poate chiar publicitate. Am  vrut design. Am vrut dans (am facut 2 ani). Am vrut chitara. Am vrut desen, pictura.  Daca as intra din nou in clasa a 9a m-as duce la Arte cel mai probabil: dans ori arhitectura/desen/design (pe partea asta).

E nasol sa faci ce nu iti place. Nu m-am dus la uman pentru ca m-am gandit ca m-as plictisi ( nu tu o problema, nu tu formule nasoale). Si poate chiar asa ar fi fost.

Siii culmea, dupa ce ca eram zilele astea in toiul suferintei mele artistice, dau pe b1tv la “urania” (sa-mi dea bani, le fac reclama). Adica la horoscop.  La Pestisori spunea tocmai de aceasta mirobolanta (urasc cuv asta) inclinare artistica pentru cateva luni bune (dintotdeauna in cazul meu). S-a potrivit! Minune! S-a potrivit! Ca miezu-n nuca! Pizza in stomac! Lamaia-n ceai! Intelegeti?

Continui sa zdranganesc la orga piese noi. Azi a fost recital in dormitor: “Iris-Sa nu crezi nimic”, “Nightwish-While your lips are still red, The phantom of the opera, Nemo,Moondance,The islander”, “Vama Veche-VST”, o melodie compusa de mine care nu are nume dar suna simpaticut, “In casuta din padure” (ma rooog) si nu mai stiu. Ce sa mai incerc?

Colac peste pupaza: maine test chimie, ascultat sau test economie, ascultat sau test dificil mate. Mai bine scriu 30 de pagini la romana despre cronicari, texte in registru arhaic, descifrez texte rotacizante  si orice. Dar orice. Numai nu ma puneti sa invat la astea. Nu imi plac!! (ah, nu va zic ca sperantele mele de dat la “Management, Marketing” s-au naruit o data cu primul test la economie unde m-a lovit in corason cu un eseu magnific si 2 probleme. Cand am vazut eseul am spus ca “mi-a pus Dzeu mana in cap”, dar inteligenta mea s-a risipit cand a trebuit sa fac 2 probleme in 5 minute. Da, da, sigur)  Scriu si materia de a 12a de la romana numai sa nu dau testele astea. Si aia de facultate. Si orice vreti voi, numai nuuu teeeest si nici ascultat.

Balada familiei

Cocktail

El este un nemernic şi cum totu-i se cuvine,

Are bani şi e puternic, stă cu pantalonii-n vine.

Crede că nevastă n-are, nici copii, doi mieluşei,

Aşa că vrea doar o schimbare, o scursură, poate trei.

Ea urlă, bate şi suspină când pe uşă el apare,

Dar în rest este senină, fără gâlci şi gură mare.

Din respectul de femeie, ea mai dă un pumn de vorbe

Şi mai face-un schimb de cheie, cu cine nu doreşte ciorbe.

Vrea doar să se integreze în universala societate

Unde visu-i să creeze, mai nimic şi mai de toate.

Cele două fantezii dorite mai odinioară,

Au fost doi copii la kilogram, frăţior şi surioară.

Cui să-i pese de cei mici când ei îşi scarpină amarul

Cu una-alta, ea cu doi şi câteodata cu paharul?!

Nu e doar cotidian şi nici ceva chiar abuziv,

E deja normalitate, ce-ţi doreşti e relativ.

Din nefiinţă

Prieteni, după o pauză de câteva zile, revin cu o poezie. Stau foarte prost cu sănătatea de ceva timp şi singurele mele drumuri au fost baie-pat, pat-baie, doctor, bla bla:( , însă am reuşit să scap cu graţie şi curaj aseara de serviciile de urgenţă.

Aveţi grijă de voi şi….să fim sănătoşi.

Cocktail

Chipul ei visează imaginea, culoarea,

Pictate cu o pană de iubire fermecată,

Iar valul, spuma, nisipul şi marea,

Îi seacă fiinţa de lume uitată.

Sculptează ochii, două migdale căprui

Şi nasu-i pare fin, perfectă gradaţie!

Buzele de aur cu gustul amărui

Sfidează bărbia, stâlp de gravitaţie.

Vocea ei, ecoul mut ce o îneacă,

Ecou al vieţii surde, al nopţilor lungi;

Peste pielea ei, doar timpul stă să treacă,

Lăsând pe planşa mea, pictat al mâinii stângi.

Ea nu are trup, ci doar imaginaţie,

Are mâini doar pentru idei şi ficţiune,

Iar gândul ei coexistă prin senzaţie,

Ea nu poate fi om, rămâne o minune.

Dragilor, sa avem parte de un 2010 linistit, sanatos, prosper, cu mai putina vrajeala gripa porcina si doze cat mai mici de Boc!

Ne mai auzim si…sa aveti grija de voi:*

La multi ani!

Eternităţi private

Dragilor, azi m-am hotarat sa scriu o poezie “la minut” . Nu imi doresc sa placa, ci sa fie citita. Nu vreau sa transmit cuvinte, ci sentimente.

Cocktail

Aş inota in cer, aş traversa Calea Lactee,

Aş bea raze de soare şi-aş lumina idee,

Aş vrea a stelei strălucire şi-al lunii intuneric,

Ale lui Saturn inele şi chip de plan sferic.

Aş cerne fir de viaţă, difuzată-n sentiment,

Petrecut in existenţă, principalul element.

Aş presăra şi zâmbet şi frică, multă dificultate,

Ingrediente vitale pentru marea mică umanitate.

Aş vrea să fiu zeiţă, din minte de om atent creată,

Să sufăr de imortalitate, să nu fiu abandonată.

Castelul meu privat, zidul de monoteism,

Aşterne setea gloriei si purul egoism.

Să scrie despre mine, neadevăruri, toate,

Să-mi descifreze viaţa, abis de intimidate,

Să vorbească idei false, vorbe minunate,

Să nu accepte profanul unei eternităţi private.